Rapture of the deep!

laurie anderson freefall
Asculta mai multe audio Divertisment »

You're out on the ocean and you get pulled down
Freefall to the bottom
Like when you're drowning or falling asleep
You get turned around
And when you think you're swimming to the surface
You're swimming straight down.
Down to the bottom. All the way to the bottom.

Secret codes and cryptograms
I'm lost in your words I'm swimming.
We're going down to the bottom. All the way to the bottom.
Rapture of the deep.

I got your letter. I couldn't read it. It was a cryptogram.
Did it say Take me with you or Take me as I am?
We're going down to the bottom.
All the way to the bottom. We get turned around.
There is another world spinning inside of this one.

I remember where I came from
There were tropical breezes and a wide open sea
I remember my childhood
I remember being free.

Down to the bottom.
All the way to the bottom. We get turned around.
There is another world
inside of this one.
Rapture of the deep.

We're going down to the bottom.
There is another world spinning inside of this one.

Lux aeterna...

THE END

The Doors - The end
Asculta mai multe audio Muzica »

This is the end
Beautiful friend
This is the end
My only friend, the end

Of our elaborate plans, the end
Of everything that stands, the end
No safety or surprise, the end
Ill never look into your eyes...again

Can you picture what will be
So limitless and free
Desperately in need...of some...strangers hand
In a...desperate land

Lost in a roman...wilderness of pain
And all the children are insane
All the children are insane
Waiting for the summer rain, yeah

Theres danger on the edge of town
Ride the kings highway, baby
Weird scenes inside the gold mine
Ride the highway west, baby

Ride the snake, ride the snake
To the lake, the ancient lake, baby
The snake is long, seven miles
Ride the snake...hes old, and his skin is cold

The west is the best
The west is the best
Get here, and well do the rest

The blue bus is callin us
The blue bus is callin us
Driver, where you taken us

The killer awoke before dawn, he put his boots on
He took a face from the ancient gallery
And he walked on down the hall
He went into the room where his sister lived, and...then he
Paid a visit to his brother, and then he
He walked on down the hall, and
And he came to a door...and he looked inside
Father, yes son, I want to kill you
Mother...i want to...fuck you

Cmon baby, take a chance with us
Cmon baby, take a chance with us
Cmon baby, take a chance with us
And meet me at the back of the blue bus
Doin a blue rock
On a blue bus
Doin a blue rock
Cmon, yeah

Kill, kill, kill, kill, kill, kill

This is the end
Beautiful friend
This is the end
My only friend, the end

It hurts to set you free
But youll never follow me
The end of laughter and soft lies
The end of nights we tried to die

This is the end

father, i want to kill you!

J’ai de la peine...

L'amour sans experience...

one of me

...si restul e numai Chopin si tacere...

Contractul cu mine e mort...

Tatiana Stepa - Criza in intuneric
Asculta mai multe audio Muzica

Padure de-a dreapta, padure de-a stanga,
Ce margini gretoase de hau
Si marea in tarm isi continua tanga
Si mie mi-e rau...
...
De ce sa m-agat cand sunt toate fugare
Si oamenii dorm linistiti?
De tine, padure si borna si mare...
De voi, ce nu stiti...

UN DOCTOR IMI TREBUIE, UNDE E DANSUL?
MA DOARE SI NU STIU SA SPUN!
Ca hatul ma trage in negura plansul
Mi-e rau si sunt bun!

In the mood to be alive...

La désirer fait-il de moi un criminel ?!

Quel est celui qui lui jettera la première pierre
Celui-là ne mérite pas d'ëtre sur Terre
Oh Lucifer, Oh laisse-moi rien qu'une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda...

The last screem of Gaza for...America !

LADY LAZARUS

I have done it again. One year in every ten…
I manage it!
A sort of walking miracle, my skin bright as a Nazi lampshade,
My right foot…a paperweight, my face a featureless, fine Jew linen.
Peel off the napkin, O my enemy.
Do I terrify?----

Yes, yes, herr professor, it is I...
Can you denay the nose, the eye pits, the full set of teeth?
The sour breath, I will vanish in a day.
Soon, soon the flesh, the grave cave ate will be at home on me…
And I am smiling woman. I am only thirty.
And like the cat I have nine times to die.

This is Number Three.
What a trash to annihilate each decade…
What a million filaments. The peanut-crunching crowd shoves in to see.
Them unwrap me hand and foot
The big strip tease!!!
Gentlemen, ladies
These are my hands, my knees.
I may be skin and bone.
Nevertheless, I am the same, identical woman.
The first time it happened I was ten.
It was an accident.
The second time I meant
To last it out and not come back at all!
I rocked shut
As a seashell.
They had to call and call
And pick the worms off me like sticky pearls.
Dying is an art, like everything else,
I do it exceptionally well.

I do it so it feels like hell. I do it so it feels real.
I guess you could say I've a call.

It's easy enough to do it in a cell. It's easy enough to do it and stay put.
It's the theatrical comeback in broad day
To the same place, the same face, the same brute
Amused shout: 'A miracle!'
That knocks me out. There is a charge for the eyeing of my scars, there is a charge
For the hearing of my heart…
It really goes.

And there is a charge, a very large charge for a word or a touch
Or a bit of blood…
Or a piece of my hair or my clothes.
So, so, Herr Doktor.
So, Herr Enemy.

I am your opus, I am your valuable,
The pure gold baby…

That melts to a shriek.
I turn and burn. Do not think I underestimate your great concern.

Ash, ash…you poke and stir.
Flesh, bone, there is nothing there…

A cake of soap, a wedding ring, a gold filling.

Herr God, Herr Lucifer
Beware
Beware.

Out of the ash, I rise with my red hair
And I eat men like air.

Vis-totem ucis (II)

" El : - De ce ai facut asta? Cum ai putut omori visul? Cum l-ai ucis?! Visul e parte din tine, fara el tu nu existi, nu poti exista, nu cred ca ai existat vreodata. Ai stricat ce era mai frumos. Din dorinta ta de a te elibera, ai devenit un hot de vise chiar tu! Nu pot sa cred ca esti in stare de asa ceva. De ce mi-ai spulberat VISUL? Ce drept ai TU sa faci asta? M-ai ranit, m-ai distrus in mii de bucati....Ai distrus oglinda sufletului meu, ai spart-o! Vei avea ghinion ani grei...NICI TU, NICI EU nu vom avea nimic de castigat din ceea ce ai facut. Egocentrismul tau aparut din dorinta de a te elibera de VIS, m-a distrus! Tocmai pe mine? Asta ai vrut?! Sa TE transformi in ceea ce urai mai mult?!
Spune, ti-ai ucis visul ?! Nu stiai ca nu e bine sa ucizi ? NIMIC ! Cum vei mai trai acum ? VISUL este cel mai de pret TOTEM al oricarui muritor de rand !

Ea : - Nu ! Eu nu am ucis VISUL, eu am ucis UN VIS. Nici nu as fi avut cum sa ucid VISUL... Iti amintesti, ti-am soptit candva secretul...: VISUL este pentru mine administrarea retetei zilnice, fara de care acceptarea, adaptarea, interactiunea sociala devin simptomele unei ciudate si necunoscute boli imposibil de tratat, visul este pentru mine negocierea terapeutica cu sinele, intr-adevar nu ma pot semnifica, nu ma pot contine in afara lui, nu stiu cum e, cum ar fi, n-as avea de ce sa ma agat...Nu, nu am ucis VISUL, am ucis insa, UN VIS! Stii, nu a fost vorba de cruzimea premeditarii unei crime…, vroiam doar sa reimprospatez acel UN VIS, desi nu era deloc...prafuit, desi ii resimteam ardent, in clocot, dorintele inchipuite ! L-am desublimat, l-am scos din aria simbolului, pentru ca am vrut sa-l simt cum umbla, cum se preumbla, cum misca, cum zvacneste in senzatii noi, crude, cum se izbeste de mine pe dinauntru, dand in cele din urma pe dinafara... Am vrut sa vad, sa miros, sa ating, sa gust, sa cuprind plasmuirile visului meu. Stiam clar, intelesesem ca prin sacrilegiul atingerii, toti demonii visului meu isi vor da la unison suflarea, exorcizati in sfarsit, pe esafodul imaginatiei care nu va mai putea salva de-acum inainte nimic...Dar am facut-o! L-am atins, l-am simtit! Si a meritat! Cand cineva nu s-a simtit brusc retezat, descompus din rarunchiul tuturor simturilor, de umezeala unei atingeri sau de emotia unei priviri, cu atat mai mult nu a inteles...

Iar eu am vrut ca un catar sa inteleg!

(va urma...)

La femme-archétype dans Montmartre...

Te-as desprinde usor din tiparul inconstientului si te-as urca pe nerasuflate in Montmartre. De acolo as observa cei doi nori boemi impregnati de senzualizate si i-as trage pe sfoara... Retina mea te-ar memora atunci, din profil... Usa camerei obscure ar fi data de perete de sensibilitatea peliculei. Filmul s-ar voala, atingerea s-ar devoala. Doar in acea clipa...

In piata Tertre, l-am presimti pe Flaubert! Nevrotica din mine ar fi imblanzita de emotia regasirii. Nu i-as cere nici acum “drepturi de autor”, ci doar un autograf! Eu si el impartim o taina, amandoi iubim aceeasi femeie! Canibalica lui furie descriptiva a atins formele mele in relief. I-as scutura reverele de praf si i-as spune si acum, fara sa-l privesc in ochi, ca Doamna Bovary este razbunata! Promisiunea mea facuta lui Flaubert...

Te-as impinge apoi si as aluneca in tine pe pavajul de la Sacre Coeur printre picioarele lui Van Gogh. I-as fura penelul, i-as sfasia floarea soarelui, i-as ticalosi chevaletul si ti-as pigmenta cu dementa lui, luminile tale schizofrenice! Abia dupa ce as termina, as realiza ca portretul in sepia ti s-ar fi potrivit de fapt, mult mai bine...

In urmatoarea piateta, as pastra flasneta exaland aburi acustici Edith Piaf. Dar muzicantului ambulant de vis-a-vis i-as infrange saxofonul devenit brusc anacronic si i-as reinventa harpa pe care degetele mele ar ciupi frenetic, dar subtil...senzatii Berlioz.

Te-as trage de mana apoi, fara sa vreau…in fata casei lui Henry Miller. Acolo, prin crapatura unei ferestre, tu ai furisa inauntru o privire ce ti s-ar intoarce visceral dintr-o oglinda, iar eu ti-as destainui cat m-am dorit, cat m-am flagelat, cat de dureros m-am obsedat de mine, cat m-am transformat, prin scrisorile pe care am continuat sa ni le trimitem inca 30 de ani. In fata ferestrei, ne-am contrazice insa doar in soapta, pentru a nu fi intuiti...de cei din casa.

As redeschide samavolnic cafeneaua in care Cioran...devenea zi de zi ! Am savura acum la masa lui, cafeaua noastra...
Ti-as descheia paltonul decadent si te-as iubi in mansarda lui Cioran! As recompune din memorie Apocalipsa dupa Cioran, dar interviul va fi cu tine!

Totul ar fi borderline: revenirea miraculoasa, fara aparate, dupa sute de ani de amnezie, sau, la fel de bine, amnezia...intiparirilor inselor.

Montmartre samble triste...

charles aznavour LA BOHEME
Asculta mai multe audio Muzica »

Vis-totem ucis (I)

“ Ea: - Am noutati despre mine: ti-amintesti cand iti vorbeam despre VISUL ramas ... incremenit in sufletul meu?

El: - Tin minte tot ce mi-ai povestit vreodata...

Ea: - Ei bine, L-AM DESCREMENIT de acolo... am pus foc la radacina visului meu ! Straniu lucru este acela de a-ti inchide dorintele in sfera unui vis...Ne indragostim de el, de visul nostru, ajungem sa-l iubim pe neasteptate, apoi, neizbutind sa-l imblanzim, trisam din neputinta si ajungem sa-l negam, simtind cum prin el devenim implacabilii subjugati ai propriilor noastre dorinte. Ii devenim patologic dependenti si cronic vulnerabili, urmand scenariul propriei minti ce ne proiecteaza nimic altceva decat filmul celor mai ascunse dorinte inchise sferic in perfectiunea visului-drog.

Dar de data aceasta l-am ucis, e mort, nu mai sufla, e mort de-a binelea, l-am desublimat, i-am ucis simbolul...Visul a murit...
M-am lasat sa traiesc si am vazut ca pot. Sau poate mi-am lasat visul sa traiasca putin...Imi urasc cu o ardoare nestapanita visul pe care l-am iubit, la fel de mult cum ma urasc acum pentru faptul de a-l iubi pe hotul de vise...Stii, atunci am rostit, doar am rostit, nu am spus: "Un an si jumatate nu a insemnat prea mult timp...". Acum spun, iti spun, nu doar rostesc: "Ba da, a insemnat mult mai mult decat succesiunea intensitatilor unor clipe a caror tacere a fost marcata de firul insesizabil de nisip sugrumat prin inelul de sticla al clepsidrei, acel an si jumatate a insemnat dorinta carne-vie, plasmuire, negare, reprimare in spatele fiecarei inchipuiri ascunse intre peretii siroind de fantasme neconsumate ale clipelor acelei clepsidre... Un an si jumatate a insemnat mult! Prea mult..."

Ps: orice posibila asemanare cu starile, rascolirile, emotiile, iluziile inspirate de acest text, orice reflexie dinspre fictional catre real, este total neintamplatoare! Ele, starile respirate atunci, trag faldurile groase de plus rosu ale cortinei fictiunii, relevand la scena deschisa realul intamplat, si nu plasmuit, in plina intersectie a acelei unice clipe, interpretate simultan de doua minti...
In acest text chiar sunt reproduse franturi ale unei corespondente pseudo-literare de acum doi ani, resimtite insa de mine atunci ca fiind mult mai degraba o corespondenta romantica, si nicidecum una intelectuala...

(va urma)...desigur

Malioumba

Cirque du Soleil-Malioumba
Asculta mai multe audio Muzica »

Joie de vivre

Nu, nu am cazut…, ci tocmai ma ridic, urc acum in fervoarea sariturii pe verticala, a sariturii eliberate, a sariturii de bucurie... Totul se intampla undeva, intre un rasarit oarecare si un asfintit proaspat reamintit, proaspat reintamplat, sau mai degraba totul paseste lin pe sarma sariturii concomitente dinspre zenit catre nadir…Abundenta senzatiilor, serenitatea momentului imi atenteaza cu o voluptate incandescenta respiratia…! Dar, mai ales, este atat de bine ca nu este nimeni in jur…

Sssst…

Intr-o noapte oarecare

Nicu Alifantis - Daca tu ai disparea
Asculta mai multe audio Muzica »

Nu, nu eram trista atunci, ci doar salbatic devenita SENZATIE necunoscuta, unic densa, prea densa pentru a putea fi urgent ultim inspirata , apoi expirata, apoi interpretata...

...ma simteam in acelasi timp confuz imbibata de marile senzatii clasice descoperite deja sau inca neimaginate...

Fibra cu fibra, ma obisnuisem sa imi apar aproape afectiv-muscular tresarirea “joie de vivre” de lama chist de gheata a palmelor nemangaiate, incercand sa-mi cobor pragul sensibilitatii din multpreainaltul baobab, lasat sa creasca in salbaticie pana dincolo de cer...

Tratat de (ne)descompunere a tristetii...

Renunt. Renunt la mine in favoarea mea...Ma intorc. Ma fur mie, oricine as fi fost, si ma restitui pulsului vlaguit, incetinit, cumintit, controlat, falsificat al celei mai anahoretice emotii cu putinta. Minimalist, acum o pot face, acum ma pot simti implinita autoare si singura cititoare a cartii universale a tristetii...

Va fi gata ! In curand aburii tiparului vor decela cu litere de-o schioapa relieful cautarilor si al neaflarilor…Pretiozitatea titlului, batuta in nestematele copertei in editie de lux, va aduna toti celebri autori…

Tratatul de (ne)descompunere a tristetii va insirui la ceremonia de lansare, in ordinea alfabetica Auschwitz, toti celebri autori care nu-mi vor putea intenta insa procese pentru drepturile de autor, chiar daca au forat adanc in tristetile mele, dimpotriva, evenimentul de lansare va fi acela al celebrarii fastuoase a lepadarii de ei, eveniment la care eu voi fi fost in sfarsit vazuta tot de ei ca fiind creatura extraterestra, implacabil anacronica, cu trecutul furat si prezentul inventat fara rude, fara vreun prieten sau editor, fara macar vreun trecator recunoscut pe strada, creatura schizoida, cu privirea sparta in multime..., in sfarsit multumita fara multumiri sau ovatii…

Voi trece si acum pe langa covorul rosu, iar ei il vor putea calca din nou in picioare, chiar si acum, la lansare, precum celebri neinvitati asteptati…Totusi, fara ei, cum ar fi putut lua fiinta filele ce nu au fost nicidecum o oglindire…?

(va urma)

Autopsicografia

O poeta é um fingidor. / Poetul este un falsificator.
Finge tão completamente/ El falsifica atat de complet,
Que chega a fingir que é dor / Incat isi falsifica chiar durerea
A dor que deveras sente. / Pe care o simte cu adevarat.

E os que lêem o que escreve, / Iar cititorii poemelor sale,
Na dor lida sentem bem, / Ei simt durerea, desigur,
Não as duas que ele teve, / Dar nu pe cea reala, nici pe cea falsificata,
Mas só a que eles não têm. / Ci doar pe aceea pe care ei o neaga...

E assim nas calhas de roda / Si astfel, pacalind
Gira, a entreter a razão, / Ratiunea,
Esse comboio de corda / Acest ultim tren pe care il numim inima
Que se chama coração. / Continua sa alerge in interiorul cercului.

Fernando Pessoa
27/11/1930

Vai vedrai

Follia del bambino pien' divita
Che giocando al paradiso

Dal soldato fu ucciso…

Cirque Du Soleil - Alegria Vai Vedrai.mp3
Asculta mai multe audio Muzica »

A naufragia, nu a ancora...

De ce chiar clipa ce injecteaza otrava vitalitatii si dezintegreaza simturile pana la particula celei mai necenzurate dorinte, de ce tocmai momentul posesiunii intregi, totale, sa fie acela care alipeste individul inseparabil, iremediabil de propria vanitate a sigurantei de sine si nu a renuntarii la sine...?

Poate ai fost mult prea sigur ca oricand vei putea naviga liber la bordul navei mele, careia ii profetisei demult parcursul naufragiului hazardic, apoi haotic si in cele din urma imuabil incarcerat in perimetrul strict imprejmuit si protejat al portului tau! Ai privit mana ce a aruncat ancora peste bord cu aroganta descoperitorului, a cuceritorului, nu te-a strabatut nici o clipa fiorul angoasei cautatorului...Ancorarea mea nu iti era suficienta, nu te hranea, arbitrarul te ucidea usor usor, voluptatea certitudinii posesiunii iti cerea imperios garantia capitularii. Nu ancorare, ci naufragiu! Si cand ma gandesc ca aranjasei tot, pusesei la punct naufragiul pana in cele mai mici detalii ale timpului si spatiului, luasei in calcul inclusiv scenariul furtunii pe mare ce va smulge din tatani catargul fragil, puteai inclusiv paria sfidator pe succesiunea zvacnirilor corabiei ratacite, impinse nevrotic de intamplarea valurilor, comandasei chiar si...directia vantului.

Dar eu nu pot naufragia decat intr-un larg necunoscut, chiar daca ancora isi trage cand si cand rasuflarea intre granitele vreunui port oarecare...

In the middle of between

I would if I could...

I can't win, I give in, I give in…

Send me offshore, it's a cold blooded world
I can't win, I give in, I give in
In the field of my fight we can wonder all night why we have all the snow, all the snow
You and I, we will drawn in the break of my dawn with the pouring wind where begin is begin…
But we can't change the world, no we can't change the world, it's been done by someone long ago…
Send me offshore, there's a rat in the floor calling in every wind, every wind
In the loop of my game there's a hall like to play, it's been done but we want what we want
You and I, we both run with an unloaded gun for the same piece of land where no endings end…
But we can't change the world, no we can't change the world, it's been done by someone long ago…

Send me offshore, she is a cold blooded world
I can't win, I give in, I give in…

Iluzionistule...

Hai, iluzionistule, uite, abia te-ai dat jos din pat, lumina te-a fulgerat, te-ai dezechilibrat si ai alunecat de pe sarme, intre lumi, haide, scoate-ti lanterna magica ... sfasie de pe pereti asternuturile imaculate ale bolii, explodeaza decorurile in demente naturaliste, improasca in stridente butaforia! Transforma sangele curat in cheaguri negre!
Priveste frumusete de iluzii optice dezechilibrandu-se de pe sarme si cazand gramada peste spectatori. Hai, aminteste-ne, povesteste-ne cum a intrat diligenta in dric, cum au alunecat una intr-alta...
Ai inghitit bucati colturoase alb-negru, iar acum iti curge filmul din aparat, se prelinge ca o lava de goblen rosu incleiat in pomade lipicioase. Demacheaza-i! Demacheaza-i inainte sa-i machezi, inainte sa nuantezi cu pensule expresioniste inmuiate in fond de ten intunericul umbrelor de sub ochi. Nu vezi maldarul de masti zacand lipite una peste alta? Chiureteaza adancul fiecarui por, scoate din cotloane punctele negre, regizeaza mersul pe sarma prapastiei dintre primul si ultimul rid... Arata-ne saltul paradoxal “aer in plaman, asfalt in plex”, alveola intoxicata de oxigen, dar ermetizata in perfecte goluri sferice, goluri sferice, sferice.... Asa, deformeaza contururile, deformeaza-le si reformeaza-le, ascute chiureta cosmetica post-modernista! Negru, muuuult negru, tus mat de carbune pe sprancene, si genele, gene luuuungi in spoturi scurte si gura, daaaaa, conturul buzelor, amplu, de la barbie in adancime, asa daaaa...ACUM, PRIM PLAN! eros tasnind din colostru! Soc electric, implant electrod! BAAANG ! Iata paradoxul: Primul gong pulverizeaza aburii Ultimelor sunete. Respiratiile se sting usor, privirile se sparg in spoturi violete, tresaririle aluneca spre starea de veghe, emotiile arzand histrionic ingheata in transpiratii reci. Combustie in criogen! BAANG ! Chiar si in ultimul act Marionetele sunt hipnotizate sa se lepede de propriile sfori...
- Trebuie sa ne grabim ! Cel de-al treilea gong va sfredeli curand timpanul, iar faldurile cortinei nu vor mai sfida mult timp gravitatia. Lama Reflectorului va reteza la scena deschisa naluca putrefactio. Travestitii celui din urma rol isi vor smulge benzile adezive de pe scalpurile secate de substanta nervoasa, vor manui bisturiul in valuri negre de plasma si tot instrumentarul lor chirurgical sterilizat o viata-ntreaga va reuni printr-o simpla sutura malignul tumorilor captive in carnea ciupercii Universale.
Iluzionistul ramane sus, intre sarme, marionetele coboara acum de pe scena.
BANG! Tic-tac, tic-tac, tic-ta, tic-t, tic, ti, t...

Ps.: un text mai vechi pe care am simtit nevoia sa il reasez aici, imediat dupa TRISTETEA alegriei…

ALEGRIA !!!

Festivalul trupului smuls nevoii de certitudine a aceluiasi si aceluiasi drum batut in piatra...

Festivalul trupului restituit celei mai luxoase senzatii, neconsumate pe covorul rosu, ci pe nisipuri miscatoare..., festivalul trupului restituit senzatiei de reintoarcere catre aventura toxic suicidala a triplului salt mortal ce pacaleste moartea fara sa fi facut in prealabil vreun pariu cu viata...

Nu clipa chimic hranita de tuburi de oxigen, ci clipele alveolelor pulmonare intoxicate cu VIU...

Mi-as fi dorit sa fi fost eu pirotehnistul ce va fi imbracat alegria in explozia de artificii la final...

Ps.”Multumesc pentru alegria, artificii si pentru inca o seara pe care nu am s-o uit...”

My baby just cares for...

Being alive again in the photo which immortalize the newest shadow of a part of my room-soul…

Listen it, and I will listen it for you, just for now!

Nina Simone - My Baby Just Cares For Me
Asculta mai multe audio Muzica »

Nichita omoara tiptil tiptil subtil !

nichita stanescu - la o margine
Asculta mai multe audio Diverse »

Nevoia de Geometrie e o spalare

Nevoia de Cifre e un somn al revelatiei

Nevoia de Cuvant e o negare a firescului

Natura, Tu, izbucnire in hohote de ras si de plans

A Celui care nu a ras si nu a plans niciodata…